Versuri din viaţa mea de adolescent

  Când ai plecat,   Ochii mei de lacrimi s-au umplut!   Că te-am crezut,   Tot ce eu aş  fi vrut.     Hei,lume,lume    Unde fugi aşa?    De ce să duci cu tine şi dragostea mea?           E o noapte pustie,     Şi nici o auroră     Pe cerul vieţii nu mi se mai arată.     Tu ai plecat,     Si chiar dacă am să te mai văd,     Inima nu mi se va linişti vreodată.     Speranţele-s o pleavă     În vântul înmplării,     Când tu nu-mi străluceşti     Luceafăr înserării.      Pun mâna şi trag perdelele.      Dar văd un cer pustiu,fără lună.      Tu ai plecat,cu omul vieţii drag.      Nici greierii-n poiană nu răsună.             De ce-ai plecat,stau şi mă-ntreb în gând?     Aş vrea să plâng,dar văd că lacrimi n-am.   ...

  Câtă vreme singur pe Pământ,  Am să tot tânjesc de dorul tău  Fără ca vreodată-n braţe să te strâng,  Aşteptând să-mi bată iar la uşă Dumnezeu?  De câte ori soarele va apune,  Ca să te pot întâlni la orizontul vieţii?  Măcar  o seară aş vrea să stau în preajma ta,  Să mai putem simţi o clipă vigoarea tinereţii.  M-am săturat să tot privesc spre nicăieri!  Cât aş da ca-n seara asta să mă scald în ochii tăi!  Ca-ntr-un ocean,cu înduioşătoare amintiri,  Să fim doar tu şi eu,în castelul unor tainice iubiri!       Mâinile să-mi trec uşor prin părul tău,  Să poţi uita părerile de rău.  Pe braţe te-aş lua,şi cu tine-aş zbura  Până în ţara mângâierilor!   Uitându-mă în ochii tăi cu dor,să mai pot visa   Aş vrea,o primăvară să-ţi aduc în dar   Când vântul tomnatic bate în al vieţii calendar.    Că încă am rămas iubirea ta.        

Doamne,nimănui nu da Dorul din inima mea! Că n-am zile să trăiesc, Şi nici nopţi să m-odihnesc.  Nici la cel mai rău duşman,  Nu da dorul pe care-l am. Aibă-n viaţă ploi şi soare, Dar să nu-i dai alinare Şi la suflet stâmpărare! ,,Nu da,Doamne,nimănui,  Ca mie şi codrului.  Codrului i-ai dat frunza”,  Mie dor,şi-o viaţă grea! Dacă n-am iubire-n viaţă Pe mândra s-o strâng în braţe, Mai bine ar fi să mor. Să nu simt al ei amor. Dă-mi,Doamne,-n lume iubire, Şi în viaţă fericire, Să mai pot şi eu trăi În lume cu duşmanii. De duşmani,lumea e plină. Eu nici noaptea n-am hodină! Ziua nu ies în pridvor De vorba duşmanilor Care-aşteaptă ca să mor Dar le vine rândul lor.