Păcălit de iluziile pe care le consideram iubire
M-ai părăsit, iubire, și-am rămas Ca și cucul, când îl lasă soața lui. Își pierduse și penele, de ciudă, Și tot rămâne fără niciun pui. Dacă n-am iubit în viață, Înc-aș mai putea să sper Că iubirea-aduce-n suflet Sare și piper? Ca o supă nesărată Și o viață monotonă N-aduce nimic în suflet Decât a morții doriri. Petreceam viața-n visuri, Părăsit de-a mea iubire, Și, ca veșnică răsplată Pentru dragostea furată, Am rămas cu amintiri. Fost-am beat de fericire Când gândeam că sunt dorit. Nu știam ce e iubirea Și-am rămas un păcălit. Acum m-am deșteptat cu greu Dintr-o beție de iubire, Știind că numai Dumnezeu Aduce dragoste și fericire. Pe când umblam prin ceața deasă A iluziilor fără minte, Am cunoscut ce e iubirea Și-o spun în câteva cuvinte: Ca „Fata Morgana”, ce este și nu-i, Apare și apoi, în scurt timp, dispare, după bunul ei plac. E-a tuturor și-a nimănui. Dar am să-i pun eu pofta-n cui, Să-i pot veni de hac. - scrisă la 4 Noiembrie 1996 Ai spus: