Postări

Păcălit de iluziile pe care le consideram iubire

  M-ai părăsit, iubire, și-am rămas Ca și cucul, când îl lasă soața lui. Își pierduse și penele, de ciudă, Și tot rămâne fără niciun pui. Dacă n-am iubit în viață, Înc-aș mai putea să sper Că iubirea-aduce-n suflet Sare și piper? Ca o supă nesărată Și o viață monotonă N-aduce nimic în suflet Decât a morții doriri. Petreceam viața-n visuri, Părăsit de-a mea iubire, Și, ca veșnică răsplată Pentru dragostea furată, Am rămas cu amintiri. Fost-am beat de fericire Când gândeam că sunt dorit. Nu știam ce e iubirea Și-am rămas un păcălit. Acum m-am deșteptat cu greu Dintr-o beție de iubire, Știind că numai Dumnezeu Aduce dragoste și fericire. Pe când umblam prin ceața deasă A iluziilor fără minte, Am cunoscut ce e iubirea Și-o spun în câteva cuvinte: Ca „Fata Morgana”, ce este și nu-i, Apare și apoi, în scurt timp, dispare, după bunul ei plac. E-a tuturor și-a nimănui. Dar am să-i pun eu pofta-n cui, Să-i pot veni de hac.  - scrisă la 4 Noiembrie 1996 Ai spus:

Nu mai am cuviinte

N-am cuvinte să-ți spun Cât de mult te iubesc. Când te simt lângă mine, Parcă înnebunesc. Prezența ta suavă mă cuprinde. Sânii tăi mă fac să uit de mine. N-am cuvinte să-ți spun Cât de mult te iubesc. Aș vrea să cobor la tine-n sân, Ca să-mi păstrez acolo dragostea. Nimeni să n-o știe, curată și vie; Cu noi să rămână, în luciul de lună, doar ea. Draga mea, cu parfumul sânilor tăi, Gingași ca florile de crin, M-ai făcut să uit de tot Ce-mi făcea viața amară. Dă-mi dulceața din privirea ta Și un drept la fericire. Lângă sânu-ți stâng să locuiesc, Să pot să-ți șoptesc, s-auzi doar tu, Cât de mult te iubesc. Nu găsesc, oricât aș căuta, O fată mai frumoasă. Cu sânii tăi, m-ai amăgit. Cu vocea ta, m-ai îmblânzit. Și am decis să-mi fii de-acum Pe veci a mea mireasă. Cum aș putea uita privirea ta? De al tău dor mi-e sufletul rănit. O viață fără tine mi-ar părea Abisul fără de sfârșit.  - scrisă la 3 Noiembrie 1996          

O singură oră

      Mai scumpă-i o oră decât mii de ani.     S-o trăiesc,şi s-o gust într-o viaţă.     La sân,dragostea duios s-o păstrez.     Secretă să o ştiu,curată s-o iubesc,     Pentru ea pe Pământ să trăiesc.       Mai dulce-i o singură oră     Decât tot ce-am sperat pe Pământ.     Fericit e al dragostei cânt,     La tine,iubito,cu farmec visând.     O singură oră,aş vrea.     Cu mine să stai,sărutări să-mi dai.     Să ştiu că doar tu eşti cu mine acum,     Şi-apoi amândoi să zburăm spre Rai.     Mai scumpă-i o oră ca zile pustii,     E ora curatei ninsori.     Când totul pare că se-mbracă-n floare     Şi simţi prima dată ai iubirii fiori.     Vreau o oră cu tine să stau,     Să te mângâi uşor,să te sărut cu dor.     Şi apoi,liniştiţi,să plecăm la izvor.    Ah,daţi-mi o oră de ...

Singurătate învinsă

  Până când,singurătate, Sub un chip de vultur sfânt, Sfâşii inima din mine? Dă-mi mai bine un mormânt. Până când,pierdut cu firea Mă-nnegresc ca tras prin fum Şi mă-ntreb de ce în viaţă-mi Nu e şi-al iubirii drum?  Până când rămân,ca Iuda,  Spânzurat de-un gând obscur?  Sunt pe cer atâtea stele  Când e inima de-azur!  Pănă când tot rabd şi sufăr?  N-am iubire,n-am nimic.  Aura cumplit mă doare.  Grâul nu se face spic.  Până când pe-un vârf de munte,  Înlănţuit m-ai judecat  Ca să pier,ca ispăşire  Pentr-al nu ştiu cui păcat?  Nu sunt Prometeu,şi pace!  De ce,Zeus,m-ai legat?  Poate crezându-mă tare,  Inutil m-ai confundat?  Dar nu,tu eşti zeu,stăpâne.  Şi nu muritor ca eu.  De ce dai singurătăţii  Dorul din sufletul meu?  Lasă-mă să gust iubirea.  Să ştiu că-i numai a mea.  Lasă-mă,din cerul cu stele  Să-mi aleg frumoasă stea.    - scrisă la 31 Octombri...

Încotro să alerg?

      Încotro să alerg    Când iubirea a plecat;    Când s-a risipit în vânt    Tot ce am sperat?    Singur nu vreau să fiu.    Cu toamna nu-s prieten bun,    Iar ceasul vieţii e târziu    Şi n-am la cine să-i spun    Secretul vieţii şi al dragostei.    Toată lumea în spate şopteşte    Fel de fel de vorbe ca în vânt.    Încotro să plec când iubirea    Nu se mai ţine de cuvânt?    Stiu că oriunde aş alerga,    Singurătatea e unica prietenă a mea.    Aş da oricât dac-aş putea    Să nu mai fiu trist când durerea e grea.    N-am să permit singurătăţii    să facă ce vrea cu viaţa mea.   Când iubirea-i un stol de păsări albastre,   Aripi îmi vor creşte,şi-am să zbor cu ea.   De ce să mă las în peştera uitării   Când apele-i intră la sufletul meu?   Hai s-aruncăm totul la margi...

Reflecţii

    De ce-ai venit la mine,seară,   Ca să mă bagi în sperieţi de moarte?   Că nu mai pot să-ţi sufăr vălul   Ce mohorât stă să se-arate!   M-am săturat să mai trăiesc degeaba!   Vreau să iubesc,că vine-o nouă zi   Când sora moarte ochii-mi va închide,   Şi,pentru vecie,eu nu voi mai fi.   De ce mă tulburi chiar acum pe mine,   Când tinereţea este la zenit?   Aş vrea să pleci. M-am săturat de tine.   Vreau o clipă în plus să fiu fericit.   E noapte,e târziu,şi nu e nimeni.   A plecat şi iubirea acum.   Şi ce-i de făcut,dacă viaţa   Mă pune şi noaptea pe drum?   De ce nu pleci? Că e târziu,oricum.   De ce îmi tulburi al iubirii drum?   Ai venit,te-am văzut. N-ai decât să te duci.   Ah,lasă-mă liber acum!   Azi e joi. Vreau să mă bucur de viaţă.   De-ar fi să trăiesc măcar o dimineaţă.   De ce nu mă laşi să-mi trăiesc viaţa mea,   Şi îmi spui s-o aştept,surâzând,doar...

Oricât de ciudat ar părea

        Oricât de ciudat ar părea,  Universul e plin de iubire.  Că planetele toate,  Sunt doruri uitate,  Şi-s smulse din acea fericire.  Ştiu,sunt ţăran,şi rostul meu aici  Nu-i acela să scriu la poeme.  Dar tot las o urmă-n acest unives,  A sufletului meu,care învaţă a iubi,dar se teme.  Oricât de poetic versul mi-ar părea,  E totuşi scris de-o mână din ţărână.  Îmi place să visez; dar s-aşterne uitarea  Şi poate în urma mea nimeni n-o să rămână.  Dar cât mai străluce pe cer  Galaxia iubirii curate,  Mereu am s-aştept,şi să sper  Că există pe lume-o dreptate.  Mai sper că o zi va veni  Când mi-oi face valiza plăcării.  Doar o frunză căzută,va fi  Paşaportu-mi spre lumea uitării.  Dar acum,totul e plin de iubire.  Iubire-i în frunză. Iubire-i în flori.  Universul ţesut din iubire  E o splendită lume de culori.  Iubire e-n cântec,în versul alb...