Versuri din viaţa mea de adolescent

  M-ai părăsit, iubire, și-am rămas Ca și cucul, când îl lasă soața lui. Își pierduse și penele, de ciudă, Și tot rămâne fără niciun pui. Dacă n-am iubit în viață, Înc-aș mai putea să sper Că iubirea-aduce-n suflet Sare și piper? Ca o supă nesărată Și o viață monotonă N-aduce nimic în suflet Decât a morții doriri. Petreceam viața-n visuri, Părăsit de-a mea iubire, Și, ca veșnică răsplată Pentru dragostea furată, Am rămas cu amintiri. Fost-am beat de fericire Când gândeam că sunt dorit. Nu știam ce e iubirea Și-am rămas un păcălit. Acum m-am deșteptat cu greu Dintr-o beție de iubire, Știind că numai Dumnezeu Aduce dragoste și fericire. Pe când umblam prin ceața deasă A iluziilor fără minte, Am cunoscut ce e iubirea Și-o spun în câteva cuvinte: Ca „Fata Morgana”, ce este și nu-i, Apare și apoi, în scurt timp, dispare, după bunul ei plac. E-a tuturor și-a nimănui. Dar am să-i pun eu pofta-n cui, Să-i pot veni de hac.  - scrisă la 4 Noiembrie 1996 Ai spus:

N-am cuvinte să-ți spun Cât de mult te iubesc. Când te simt lângă mine, Parcă înnebunesc. Prezența ta suavă mă cuprinde. Sânii tăi mă fac să uit de mine. N-am cuvinte să-ți spun Cât de mult te iubesc. Aș vrea să cobor la tine-n sân, Ca să-mi păstrez acolo dragostea. Nimeni să n-o știe, curată și vie; Cu noi să rămână, în luciul de lună, doar ea. Draga mea, cu parfumul sânilor tăi, Gingași ca florile de crin, M-ai făcut să uit de tot Ce-mi făcea viața amară. Dă-mi dulceața din privirea ta Și un drept la fericire. Lângă sânu-ți stâng să locuiesc, Să pot să-ți șoptesc, s-auzi doar tu, Cât de mult te iubesc. Nu găsesc, oricât aș căuta, O fată mai frumoasă. Cu sânii tăi, m-ai amăgit. Cu vocea ta, m-ai îmblânzit. Și am decis să-mi fii de-acum Pe veci a mea mireasă. Cum aș putea uita privirea ta? De al tău dor mi-e sufletul rănit. O viață fără tine mi-ar părea Abisul fără de sfârșit.  - scrisă la 3 Noiembrie 1996