Păcălit de iluziile pe care le consideram iubire
Ca și cucul, când îl lasă soața lui.
Își pierduse și penele, de ciudă,
Și tot rămâne fără niciun pui.
Dacă n-am iubit în viață,
Înc-aș mai putea să sper
Că iubirea-aduce-n suflet
Sare și piper?
Ca o supă nesărată
Și o viață monotonă
N-aduce nimic în suflet
Decât a morții doriri.
Petreceam viața-n visuri,
Părăsit de-a mea iubire,
Și, ca veșnică răsplată
Pentru dragostea furată,
Am rămas cu amintiri.
Fost-am beat de fericire
Când gândeam că sunt dorit.
Nu știam ce e iubirea
Și-am rămas un păcălit.
Acum m-am deșteptat cu greu
Dintr-o beție de iubire,
Știind că numai Dumnezeu
Aduce dragoste și fericire.
Pe când umblam prin ceața deasă
A iluziilor fără minte,
Am cunoscut ce e iubirea
Și-o spun în câteva cuvinte:
Ca „Fata Morgana”, ce este și nu-i,
Apare și apoi, în scurt timp, dispare, după bunul ei plac.
E-a tuturor și-a nimănui.
Dar am să-i pun eu pofta-n cui,
Să-i pot veni de hac.
- scrisă la 4 Noiembrie 1996
Ai spus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu