Reflecţii

 

  De ce-ai venit la mine,seară,

  Ca să mă bagi în sperieţi de moarte?

  Că nu mai pot să-ţi sufăr vălul

  Ce mohorât stă să se-arate!

  M-am săturat să mai trăiesc degeaba!

  Vreau să iubesc,că vine-o nouă zi

  Când sora moarte ochii-mi va închide,

  Şi,pentru vecie,eu nu voi mai fi.

  De ce mă tulburi chiar acum pe mine,

  Când tinereţea este la zenit?

  Aş vrea să pleci. M-am săturat de tine.

  Vreau o clipă în plus să fiu fericit.

  E noapte,e târziu,şi nu e nimeni.

  A plecat şi iubirea acum.

  Şi ce-i de făcut,dacă viaţa

  Mă pune şi noaptea pe drum?

  De ce nu pleci? Că e târziu,oricum.

  De ce îmi tulburi al iubirii drum?

  Ai venit,te-am văzut. N-ai decât să te duci.

  Ah,lasă-mă liber acum!

  Azi e joi. Vreau să mă bucur de viaţă.

  De-ar fi să trăiesc măcar o dimineaţă.

  De ce nu mă laşi să-mi trăiesc viaţa mea,

  Şi îmi spui s-o aştept,surâzând,doar pe Ea?

   Te-a trimis cineva,sufletu-mi să-l supui?

   Să goneşti fericirea din mine?

   Am un loc pentru tine: în cui.

   Acolo-ai să stai,şi-o să-ţi fie de bine!

   Pe mine-acum mă lasă,vreau s-adorm.

   De două nopţi tot caut fericirea.

   Dar nu. Mai bine-am să iubesc.

   Şi-am să rămân,în suflet,cu iubirea.

  

  - scrisă la 31 Octombrie 1996