Oricât de ciudat ar părea

 

   

 Oricât de ciudat ar părea,

 Universul e plin de iubire.

 Că planetele toate,

 Sunt doruri uitate,

 Şi-s smulse din acea fericire.

 Ştiu,sunt ţăran,şi rostul meu aici

 Nu-i acela să scriu la poeme.

 Dar tot las o urmă-n acest unives,

 A sufletului meu,care învaţă a iubi,dar se teme.

 Oricât de poetic versul mi-ar părea,

 E totuşi scris de-o mână din ţărână.

 Îmi place să visez; dar s-aşterne uitarea

 Şi poate în urma mea nimeni n-o să rămână.

 Dar cât mai străluce pe cer

 Galaxia iubirii curate,

 Mereu am s-aştept,şi să sper

 Că există pe lume-o dreptate.

 Mai sper că o zi va veni

 Când mi-oi face valiza plăcării.

 Doar o frunză căzută,va fi

 Paşaportu-mi spre lumea uitării.

 Dar acum,totul e plin de iubire.

 Iubire-i în frunză. Iubire-i în flori.

 Universul ţesut din iubire

 E o splendită lume de culori.

 Iubire e-n cântec,în versul albastru.

 În inimi pluteşte,ca roşii văpăi.

 Iar Soarele este al dragostei astru,

 Ce raza-şi trimite cu calm,către noi.

 Şi-oricât de ciudat ar părea,

 Mai există şi-acum o iubire,

 Ce leagă destin,de sublim.

 Pe muritor,de-aleasa-i fericire.

 - scris la 30 Octombrie 1996