Singurătate învinsă
Până când,singurătate,
Sub un chip de vultur sfânt,
Sub un chip de vultur sfânt,
Sfâşii inima din mine?
Dă-mi mai bine un mormânt.
Până când,pierdut cu firea
Mă-nnegresc ca tras prin fum
Şi mă-ntreb de ce în viaţă-mi
Nu e şi-al iubirii drum?
Până când rămân,ca Iuda,
Spânzurat de-un gând obscur?
Sunt pe cer atâtea stele
Când e inima de-azur!
Pănă când tot rabd şi sufăr?
N-am iubire,n-am nimic.
Aura cumplit mă doare.
Grâul nu se face spic.
Până când pe-un vârf de munte,
Înlănţuit m-ai judecat
Ca să pier,ca ispăşire
Pentr-al nu ştiu cui păcat?
Nu sunt Prometeu,şi pace!
De ce,Zeus,m-ai legat?
Poate crezându-mă tare,
Inutil m-ai confundat?
Dar nu,tu eşti zeu,stăpâne.
Şi nu muritor ca eu.
De ce dai singurătăţii
Dorul din sufletul meu?
Lasă-mă să gust iubirea.
Să ştiu că-i numai a mea.
Lasă-mă,din cerul cu stele
Să-mi aleg frumoasă stea.
- scrisă la 31 Octombrie 1996
Comentarii
Trimiteți un comentariu