Apel la iubire

 

      Când între Cer și infern a rămas 

      Numai secunda unei mari iubiri.

      În seara asta,mai vino un pas.

      Să ne-aruncăm la țărmul eternei                         împliniri.

      Nu mă lăsa,cum umbra spre amiază 

      Își lasă pe câmpuri iar chipu-i tras și pal,

      Că fără tine viața-mi nu simt să-și aibă            țelul.

      Uitându-mă în jur,văd doar atât: eterul.

       Ce n-aș da să fii departe azi,cu mine

       Doar numai noi,și luna, stăpâna viselor

       Celor ce-n viață vor să fie-a lor iubire

       Ca raza lunii pline, în dulcele amor.

      Vino cu mine! N-auzi?

      Stelele-n greieri s-au prefăcut,

      Și cântă .....,dar nu ca cei de-aici,de pe               Pământ,

      Ci-mi freamătă ființa-ntreagă de-al lor              cânt,

      Și-aș vrea să ți le dăruiesc,cu ele să te-              alint.

     - scrisă la 30 Decembrie 1998