Când te-am chemat

 

      Când te-am chemat,tu n-ai venit,iubire.

      Nu ştiu dacă eşti moartă,sau trăieşti.

      Speram că-mi vei aduce fericire.

      Dar tu mereu,mai mult mă chinuieşti.

     Nopţile-ntregi am stat lângă fereastra ta,

     Te-aşteptam în viaţa mea să vii.

      Dar tu,Iubire,pasăre măiastră

     Te-ndepărtai mereu,zi după zi.

     Te-am căutat destul viaţa-ntreagă,

     Iubire dulce-a sufletului meu

     Să nu mai fii din viaţă-mi tot pribeagă,

     Să ştii: cel ce te chiamă sunt chiar eu.

     Te prefăceai în zbor de rândunică

     Trecând peste-al speranţei curcubeu;

     Eu stau cu sufletul privind la stele

     Şi te aştept,să treci şi pragul meu.

    Iubire,în ochii tăi de azur

    Aş vrea să m-oglindeşti pe mine-acum.

    Şi paşii mei condu-mi-i către astre,

    Că amândoi plecăm pe-acelaşi drum.

      M-am săturat de-atâta nebunie,

      De tot ce-i trist şi rău m-am săturat.

      De tine însă,niciodată poate

      Că ăsta ar fi crunt şi greu păcat,

      Te-aştept mereu,în calea mea să stai

      Iubirea mea de azi,şi totdeauna.

      Când vine paradisul lunii Mai

      Să pot să pun pe capul tău cununa.

      Şi-apoi vom fi mereu,noi amândoi

      Strălucitori luceferi din vecie.

      Va fi o lume,numai pentru noi,

       Sicriu ne va fi blânda poezie.

       Deşi s-a crede-atunci,că suntem morţi,

       Noi vom trăi mereu pe-un cer de stele.

      Luceferi aurii pe-ai serii bolţi

       Nemuritori vom fi în veci,ca ele.

       Dar tu iubire,eşti departe-acum

       Şi inima-mi se zbate să te-ajungă.

       Până la time nu mă pot sui,

       E-o cale,fără de sfârşit de lungă.

      Ce să mă fac cu viaţa asta grea?

      Totul e fum,şi ceaţă trecătoare.

      Te chem,o,bucurie-n viaţa mea.

      O,vino,a iubirii născătoare!

       Mă rog acum,de-a Cerului lumină

       Ca să-mi trimită iarăşi dorul tău,

       Ca în pâmântul sufletului meu,

       Să prindă iar Iubirea rădăcină.

    - scris la 26.04.1996