De ce ne pierdem speranţa?

 

            De ce să ne pierdem speranţa,

            De ce să nu murim sperând?

            De ce să nu credem iubirii

            Că va veni curând?

            Iubire,foc al tinereţii,

            Tu ne pătrunde azi pe noi,

            Şi nu lăsa ca disperarea

            Să ne distrugă pe-amândoi.

            De ce să nu sperăm noi încă

            Că fi-vom iar îndrăgostiţi,

            Şi că iubirea înfloreşte

            Doar să ne facă fericiţi?

            De ce să nu iubim în viaţă

            Tot ce e frumos?

            De ce să nu ne ştim ferice

            Sub ,,pomul raiului” umbros?

            Nu-i vremea basmelor acum

            Cu smei periculoşi ce nu-s;

            Ci noi mereu o să iubim,

            Cât vom trăi pe-acest Pământ.

            În ce să pot acum spera,

            Când viaţa-i crin în floare?

            În ce-am să-mi pun speranţa mea

            Decât într-o iubire mare?

            Norocu-i dus,şi stele nu-s.

            În ce să pot spera?

            N-a mai rămas

            Decât un pas,

            Şi-acela-i numai dragostea.

            Dar va veni o nouă zi

            Când voi spera din nou;

            Iubirea mea va răsuna

            Profund,ca un ecou.

            Când stelele toate-au murit,

            Unde-i lumina ta?

            Doar Soarele,ce va veni

            Aducând o nouă zi.

            Noi nu sperăm în viziuni,

            Ci doar în dragoste.

            Că numai ea ne-aduce-n dar

            A ei fericire.

             - scris pe 6 Ianuarie 1996