Lăsați-mă să-mi port necazul greu

 

       Lăsați-mă să-mi port necazul greu,

       Cât mi-este frate vitreg,Dumnezeu.

       Că viața asta trece în curând,

       Și fericit eu n-am să fiu nicicând.

       De ce mă amăgiți fără de rost

       Ca să-mi ascund adevărata identitate?

       Oricâte idealuri pe lume mai rămân,

       Niciunul nu-mi dă un strop de libertate.

      Doar tu,Dumnezeule din sufletul meu,

      Azi îmi mai recunoști umanitatea.

      De ce în lume eu să mai exist

      Dacă nu pot să-mi dobândesc nici măcar.         libertatea?

       scrisă pe 2 Octombrie 1998

      

      

      În ce flagrant m-ai prins,amară epopee,

      Simt numai eu și Dumnezeu,

      Și fata din sufletul meu.

      Nu mai sunt nici bărbat,nici femeie,

      Vreau însă tânăr să rămân mereu.