Nu-ţi spun nicicând adio,dragoste

 

   Nu-ţi spun nicicând adio,dragoste,

   Chiar de-ar fi să-mi dau viaţa

   Numai pentru iubirea ta.

   Nu-ţi spun nicicând adio,inimă.

   Chiar dacă forile s-ar ofili

   Toate-ntr-o zi,

   Şi chiar dacă,la mine

   Tu n-ai să mai vii.

   Nu-ţi spun nicicând adio,draga mea

   Chiar dacă-n zări îndepărtate,

   Ştergi amintiri din cărţi uitate,

   Şi nu mă simţi chiar lângă tine,

   Ca-n tinereţea clipelor,

   Fiind o dragoste,şi-un dor.

  Nu-ţi spun nicicând adio,fericire

   Legată prin al dragostei cuvânt.

  Că va veni odată clipa,

  Când vindeca-ne-vom aripa

  Cea ruptă din dragostea ta,

   Şi amândoi spre stele vom zbura!

   Nu-ţi spun nicicând adio,scumpe-amor

   Deşi m-apasă-n suflet anii grei;

   Dar va veni şi ziua mult-dorită,

   Ca o dumninică frumoasă de Mai.

   Cu noi,amor iubit,tu ai să stai.

   Deşi-am albit la tâmple,iată,

   Dar ştiu,o vreme va veni.

   Cum scris-ui omuluisă moară,

   Aşa e scris,nemuritori că noi vom fi.

    Trec zilele,şi duse sunt

    Şi ceasul ăsta crud mai bate!

    Când inima-mi va înceta,

    Păşi-voi în eternitate.

    Şi dragostea o voi afla

    Când luna printre brazi coboară,

    Pământ voi fi,dar inima

    Ca lira-n calde note-a răsuna.

     De-aceea nu-ţi spun adio,dragoste,

     Nici chiar în anii trişti ai vieţii mele.   

     Eşti nava mea,a viselor iubirii

     Cu mine vei veni curând spre stele.

   

    Nu-ţi spun nicicând adio,dragoste,

    Eşti forţă şi iubire-n viaţa mea.

    Nu mă despart de tine niciodată.

    Chiar dacă,poate,nu mai eşti a mea.

    

    

    - Scrisă pe data de 27 Mai 1996