Vreau,Iubire,să rămâi cu noi

 

     Vreau,iubire,să rămâi cu noi,

     Vreau mângâierea cald-a înserării,

     Ca o fecioară,lângă mine stai

     Tu,care dai viaţă plină mării.

 

    Pe braţul tău să-mi reazăm capul vreau

    Când obosit,singurătatea vine;

    Te rog,iubirea stelelor de seară

    Revino iarăşi; vino lângă mine.

    Când plouă,şi nu pot să te-ntâlnesc

    Scrutez de la fereastră depărtarea.

    Iar luna plin-n nopţile de mai,

     Ne face dulce-a dragostei cărarea.

    Când singur stau,şi nimeni nu-i cu mine,

    Tot plâng mereu,de doru-ţi suspinând.

    Spre cer îndrept ochi trişti şi faţă plânsă,

    Te chem la mine. Vino chiar şi-n gând!

    Singurătatea crudă mă apasă

    Când eşti plecată-n zări departe mult.

    Atunci aş vrea,a gândurilor şoaptă,

    În valuri dulci,mereu să ţi le-ascult.

  

    La pieptu-mi să te strâng duios aş vrea,

    Să fii cu mine pururea,iubire,

    Tu eşti speranţa şi încrederea,

    Tu eşti a vieţii sfântă fericire.

    Te rog,Iubire,să rămâi cu mine,

    Nu mă lăsa străin pe-acest Pământ.

    Mai bine mort,decât viaţa fără tine,

    Mai bine-n dulcele mormânt!

    Tu eşti,iubire,astăzi,pentru mine

    Prietenă,fecioară,cer senin.

    Ah,nu mă pot apropia de tine,

    De feciorescul şi curatu-ţi sân.

    M-a fermecat gingaşa ta privire,

    Şi ochii tăi albaştri m-au rănit

    Când ai să vii la mine,iar,iubire?

    De ce din cale-mi iarăşi ai fugit?

    Dac-aş avea o mână de vieţi,

    Şi o credinţă ce dărâmă munţi.

    Măcar o clipă aş trăi atunci

    Mireasma unei calde dimineţi.

    Dar picături de ploaie rece

    Pe umeri-mi uscaţi şi goi,

    Iubire,dacă ai să vii

    Coboare seara peste noi!

   Las ca-n întuneric să privim,

   Doar faţa unul altuia;

   Dar ce cuvinte să găsim?

   Eu sunt al tău,tu eşti a mea.

   

    scris pe 11 Mai 1996