Am murit cândva,sau poate mai trăiesc?

    Poate că tot ce-aud și ce văd 

    E doar un vis,pierdut în depărtare.

    De ce atunci mai iubesc, și mai sper

    Într-o dragoste mare?

    Pierdut în joc de iele mi-e sufletul, și dorul.

    Mă uit în jur,și-ntreb: De ce aici?

    Mi-am prefăcut în tină și țelul,și amorul.

    Năpăstuit de-o colonie de furnici.

    Stau și mă-ntreb: Sunt viu?

    Sau nu cumva mintea mi se preface 

    Într-un tăietor de lemne

    În pădurea gândului pustiu?

   Chiar dacă sunt. Dar ce am fost odată,

   Nici dac-un milion de vieți aș mai trăi,

   Și tot ce am,săracilor le-aș da pomană,

   N-am să mai fiu,în veșnicia toată!

   Eram un muritor. Chiar dacă nu tuturor pe     plac.

   Dar viața s-o trăiesc îmi era dragă.

   Și cum s-o las,în toiul tinereții?

   De ce s-o pierd pe veșnicia-ntreagă?