Dezamăgiri

      

    Prin câte dealuri va mai fi să trec,

    Și câte văi întruna să cobor,

    Dacă viața doar așa-i trăită

    Făcând doar voia tuturor?

    Chiar dacă luna-n freamătu-i curat

    Alină suflete îndurerate,

    Dacă până și-n iubire se ascunde un        păcat,

    De ce ne chinuim sufletele                          încercând.     să trăim în voluptate?

  

   

    M-am renăscut din lavă de Vulcan,

    Pe-aceste plaiuri maramureșene.

    Și-un singur scop în viață eu mai am:

    O dragoste ce veșnic va rămâne!

   O singură-ntrebare,aș vrea să pun            uitării:

   De ce m-a făcut robot,și propria-mi         călău

   Și-apoi,și-a râs în hohote de mine,

   Lăsându-mă să-mi port necazul greu?

   Mă uit cu dor la cerul plin de stele,

   Și mă gândesc,ce suflet și avut

   Că nici măcar pe una dintre ele,

   Tu,Doamne,nu mi-ai dat-o împrumut.

   Nu Ți-am cerut un luceafăr în haină.       de  lumină,

   Și nici constelații întregi.

   Doar Steaua de foc a iubirii curate.

   O,Doamne,de ce n-ai vrut să mă-               nțelegi?

    Nu m-ai dat nici la fiare-n pustie,

    Nu m-ai pus nici la chinuri în foc,

    Dar mi-ai luat libertatea din suflet,

    Și parte de dragoste n-am avut deloc.

    Câte vieți mai trăi-voi cu suflet de             gheață,

    Câte nopți voi mai pierde, plângând.        cu amar

    Tinerețea,ce n-o voi regăsi vreodată,

    Ca zâmbetul ce-ncântă înspumatul           val?

   scrisă la 2 Ianuarie 1998