Dor de tine

 

   

      Uneori, tristețea 

      Naște versuri.

      Alteori,

      Formează caractere.

      

     Mă dor pustiirile

     De inima ta

     Părăsită și tristă

     De când m-ai alungat de lângă ea.

     Ce dur pare cerul

     Fără mângâierea atingerilor tale.

     Încât pare că luna

     A învățat să se învăluie

     În mantia propriilor eclipse.

     Aseară,gerul pe care mi l-ai trimis,

     Mi-a făcut inima

     O barcă de hârtie.

    În dimineața când priveam

    Răsăritul adus de primăvara din tine,

    Mi-am dat seama că uneori,

    De când ai împietrit-o prin cuvinte           seci,

    Până și ea nu-și urmează același ritm      de-o viață întreagă.

    Ești atât de departe,

    Și așa-mi e de frig

    Privind la urmele lăsate 

    De tine,pe zăpada necuprinsă.

    scrisă pe 15 Ianuarie 2001