O mie de versuri

 

   O mie de versuri frumoase de s-ar scrie,

   Totuși,într-o zi se vor preface-n scrum 

   Doar pentru că autorul lor

   S-a împăcat cu gândul 

   Că nu peste mult

   O să se transforme în țărână.

   Ce păcat;dar ce bine,uneori 

   Că tot ce am scris vreodată 

   O să se transforme cândva 

   În ceva atât de perisabil,și inutil

   Ca ceea ce rămâne dintr-o țigară.

   Uneori ceva mă îndeamnă 

   Deși e toamnă 

     în suflet,

  Să mai sărut marea într-un spus de soare,

  Chiar dacă tu

  A trebuit să pleci 

  De lângă mine.

  Cu speranța,că

  N-au degerat încă 

  Toți greierii ce cântă dragostea.