Până când?

 

     

   Până când părăsit și trădat,

   Așteptând soarele-n dimineți să               răsară?

   Am fost cândva un om. Azi sufletul          mi-au luat,

   Și plâng mereu la margine de țară.

   Până când să mai sper în noaptea             senină,

   Că nu mult va trece,și-apoi

   Preda-voi ștafeta spre-o lume divină 

   Generației de după noi?

   Până când va răzbi ca un tunet în.           noapte,

   Porunca cea aspră de-a nu mai fi om?

   Vreau să nu mai aud ale demonilor          șoapte,

   Și-aș vrea să nu mai vad aparențe la        om.

    Până când e ura îmbrăcată-n iubire?

    Până când porunca-i numai a urî?

    De ce de-acum să nu mai fiu om între      oameni?

    De ce să nu mai ascult de vraja                 inimii?

    Până când să mă mai satur de tine,          viață

    Și pâinea din gură s-o primesc cu              blestem?

    M-am săturat pe veci de vorbe goale!

    Și nici în mituri vechi nu mă încred!

    - scrisă la 17 August 1998