Ținta arcașului

     

   Uneori am tendința neiertată

   De a nu vedea ce ușor e

   Să ajungi în preajma iubirii.

   Și am înțeles că asta se întâmplă 

   Deoarece,într-o inimă corodată

   De rugină egoismului

   Mai poate încă exista 

   Motivația ce slujește 

   Ca suport pentru singurătate.

   Se pare că 

   Iubirea încă ar vrea

   Să-și ia din nou rămas bun de la noi,

   În speranța 

   că singurătatea 

   ne va împiedica să-și continue drumul              înapoi 

    Iubirea a fost

    pe nedrept condamnată la închisoare 

    În spațiul deseori vid

    Dintre inima mea și a ta

    pentru eternitate.

   scrisă pe 21 Ianuarie 2001