Degeaba te-aş dori

 

     Degeaba te-aş dori,că nu eşti pentru mine.

      Vreau doar ca şoapta dulce-a vântului de Mai
       Tristeţea-ndepărtării de tine să-mi aline.

       Am aşteptat cam mult la pieptul tău cel surd,
      Dorind o picătură de amor.
      Doar luna mi-a zâmbit,şi-acum sunt fericit
      Că nu mai aud şoapte ce-n suflet mă dor.

        Pot să fiu fericit fără surâsul tău
        Din colţul gurii,aruncat ca-n vânt.
        M-am înşelat destul,spunând că-mi pare rău
        Că n-am şi eu Iubire pe acest Pământ.

        De te-aş putea avea,cumva,mai mult aş suferi,
        Că ştiu,un alt bărbat la al tău sân tu l-ai primit.
        De-aceea,nici nu-mi pasă,nici voi al tău să fiu,
        Şi pentru două vorbe dulci,de ce să-mi pară rău?

         Credeam că-n a mea viaţă vor mai străluci stele,
         Speram să-mi lumineze calea şi mie-ai vieţii sori.
         De mult nu mai intru în dublu joc de iubire.

         Că şi norii-s pe cer,dar tot sunt trecători.

         Degeaba dragostea ţi-am dăruit,
         Pe mine ştiu că nu m-ai mai iubit.
         M-ai alungat ca pe-un căţeluş în drum găsit.
         De ce ţi-am purtat iubirea chiar spre infinit?

         Naiv sunt,şi m-ai înşelat
         Credeai că pe-ale tale degete mă poţi juca.
         De la mine,ştiu,nimic n-ai cerut şi n-ai sperat,
         Şi nici n-ai vrut să fiu dragostea ta.

         Rămână al tău prag să-mi plângă tăcerea,
         Ai mei paşi pe el nu-i mai poţi auzi.
         O,lună,tu eşti cea care-mi aduci mângâiere
         Când nopţi bizare îmi răspund din nori fumurii.

        Atât de mult în a mea nebunie mi-am dorit
       Să pot fi o parte din tine. Să pot trăi în viaţă fericit.
      Dar acum ştiu:  n-am meritat iubirea ta.
     Rămâi cu ideile-ţi surde şi reci,că pe mine acum
     Doar luna a mea iubire mi-o va câştiga.