Jurământ iubirii

       Jur credinţă dragostei curate,

       Singura avere pe Pământ!
       Şi-am un dor adânc.de libertate.
       Ce mă face pururi să mai cânt.

       Îmi amintesc de ani de suferinţă,
       De tineri,ce stăteau cu pieptul gol;
       Să-nfrunte-au vrut,cu toată străduinţa
       Pe ,,neânvinsul” ţării dictator.

       Când August mă anunţă fără rime
       Că vine toamna iarăşi peste noi,
       Vreau să dau glas cuvintelor sublime,
       Pentru ai libertăţii dragi eroi.

       Că n-am aflat pe lume nici-o fată
       Din câte calea vieţii mi-au călcat,
       Să-mi ofere-o dragoste curată.
       Iubirea niciodată nu-i păcat!

      Dar într-o zi,când sfeşnicul se stinge,
      Când steaua încetează-n mersul ei,
      E timpul să-mi ofer viaţa-ntreagă
     Ca stea,veghind la căpătâiul dragostei.

      În zi de Mai,cu cer senin şi soare,
      În calea mea din nou ai răsărit
      O,zână,a iubirii născătoare
     Când ai venit,şi dulce mi-ai zâmbit.

     De-atunci cred în iubire nesfârşită,
     Că nu-i mai mândru Soare-n cerul sfânt
     Ca dragotea din sânul zânei mele,
     Ce-mi încălzeşte sufletul oricând!